Pensia de întreținere reprezintă o obligație născută din raporturile de familie, prevăzută de Codul civil. Aceasta este datorată în general de părintele care nu locuiește în mod statornic cu minorul. Prin stabilirea pensiei de întreținere, se asigură în fapt contribuția ambilor părinți la asigurarea nevoilor materiale implicate de creșterea și dezvoltarea copiilor.

Atât copii minori, cât și cei majori care se află în continuarea studiilor sunt îndreptățiți să primească pensie alimentară până la terminarea studiilor, fără a depăși însă vârsta de 26 de ani. Nu prezintă importanță dacă părinții minorului au fost căsătoriți sau nu din prisma obligației la întreținere.

Cuantumul pensiei de întreținere este stabilit în funcție de veniturile părinților și de necesitățile copiilor. Acesta poate fi stabilit printr-un acord între părinți, în cadrul procedurilor de divorț sau de către instanța de judecată în cazul în care există neînțelegeri. Veniturile avute în vedere la cuantumul pensiei sunt cele reprezentate din venituri impozabile obținute în mod constant.

Pentru a asigura nevoile minorului (hrană, îmbrăcăminte, accesul la educație și asistență medicală) într-un mod eficient, pensia de întreținere va fi datorată lunar de către părintele debitor, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată la instanța competentă – judecătoria din raza localității în care minorul are stabilit domiciliul.

În caz de neînțelegere între părinți, pensia va fi stabilită de către instanța de judecată în următoarele limite:

• 25% din venitul lunar net în cazul în care părintele dator are în întreținere un singur minor;

• 33% din venitul lunar net, când părintele are în întreținere doi minori;

• 50% din venitul lunar net, în cazul în care părintele obligat la plata pensiei de întreținere are trei sau mai mulți minori în întreținere.

Indiferent de numărul persoanelor aflate în întreținere, părintele debitor al acestei obligații nu poate fi obligat la plata unei pensii de întreținere care să depășească 50% din venitul său lunar net.

În cazul în care părintele obligat la pensiei de întreținere refuză să își îndeplinească obligația, părintele la care se află în îngrijire minorul poate solicita executarea silită a acestuia dacă există o hotărâre judecătorească sau un acord notarial prin care se stabilește cuantumul și modalitatea de executare a acesteia.

Mai mult decât atât, neplata cu rea-credință a pensiei de întreținere timp de 3 luni constituie infracțiunea de abandon de familie și este prevăzută în cadrul art. 378 alin. (1) lit. c) Codul penal. Astfel, părintele debitor al obligației de întreținere poate fi tras la răspundere penală prin formularea unei plângeri prealabile adresate parchetului de pe lângă judecătoria competentă de către părintele sau tutorele la care minorul are stabilit domiciliul.

Pensia de întreținere reprezintă un mijloc prin care statul protejează o categorie socială vulnerabilă – minorii. Prin acest instrument, se urmărește ca ambii părinți să contribuie constant la acoperirea nevoilor specifice creșterii și dezvoltării copiilor. Astfel, prin procedurile judiciare și mecanismele de executare silită, minorii sunt protejați de conduita iresponsabilă sau răzbunătoare pe care unii părinți o adoptă în urma despărțirii.

Pentru mai multe informații sau întrebări suplimentare în materia dreptului familiei, avocații din cadrul biroului Hila Legal vă stau la dispoziție.

www.hilalegal.ro

office@hilalegal.ro

office@hilalegal.ro

0742.789.650