Ca urmare a adoptării de către statele membre ale Consiliului Europei a Protocolului nr. 15 la Convenția CEDO, termenul în care poate fi sesizată Curtea Europeană a Drepturilor Omului se scurtează la 4 luni.

Modificarea devine operantă de la data de 01 februarie 2022 și se aplică numai plângerilor adresate Curții Europene în cauzele în care decizia națională definitivă a fost pronunțată de instanța națională la o dată ulterioară celei de la care se aplică termenul de 4 luni (anterior datei de 01 februarie 2022). Pentru situațiile în care decizia internă a intervenit anterior acestei date, rămâne aplicabil termenul de 6 luni calculat de la data deciziei interne definitive.

Este esențial a fi avut în vedere că majoritatea covârșitoare a plângerilor adresate CEDO sunt respinse ca inadmisibile, urmare a necunoașterii sau a ignorării condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 45 și 47 din Convenție.

O plângere adresată CEDO se realizează în cadrul unui formular tip, cu conținut reglementat de art. 47 din Convenție, prin completarea în mod corect și complet a tuturor rubricilor indicate. Printre cerințele regăsite în rubricile formularului se regăsesc informații legate de descrierea speței, încălcările Convenției, semnătura originală a reclamantului și anexarea tuturor înscrisurilor relevante cauzei.

Cu titlu de regulă, în cerere trebuie indicat numele reclamantului, cu excepția solicitării exprese și motivate contrare, Curtea urmând să decidă asupra admiterii sau respingerii solicitării de exceptare.

Am arătat în preambulul prezentului faptul că plângerea trebuie introdusă în termen de 4 luni de la data deciziei naționale definitive.

În plus față de acest aspect, înainte de formularea plângerii, este necesar să fie epuizate toate căile de atac interne care ar putea remedia situația care face obiectul plângerii și totodată să fi menționat în fața instanțelor naționale încălcarea drepturilor protejate de Convenție.

Un al treilea criteriu privind admisibilitățile de fond îl reprezintă caracterul abuziv al plângerii. Astfel, dacă reclamantul dezinformează Curtea prin introducerea unei cereri sub o identitate falsă, prezentând înscrisuri false sau prin omiterea de a informa Curtea cu privire la elemente esențiale pentru examinarea speței, ori utilizează un limgaj ofensator, plângerea poate fi declarată inadmisibilă.

În situația în care Curtea a analizat deja o cerere introdusă de același reclamant, pentru aceleași fapte/capete de cerere, noua plângere poate fi declarată inadmisibilă.

Tot astfel, dacă plângerea a mai fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale, Curtea de la Strasbourg va respinge cererea ca inadmisibilă.

Pentru îndeplinirea acestei condiții, reclamantul trebuie să fie victimă a încălcării prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În sensul acestei prevederi, reclamantul poate fi victimă directă, când suferă în mod nemijlocit urmările încălcării prevederilor Convenției, indirectă, dacă (cu titlu de exemplu) victima directă a decedat, iar reclamantul justifică interes legitim fiind ruda apropiată a victimei iar plângerea are legătură cu decesul victimei, sau chiar potențială dacă punerea viitoare în aplicare a unei decizii interne ar putea expune reclamantul la urmări care încalcă prevederile Convenției.

Este important de menționat condiția ca încălcarea Convenției să fie imputabilă statului pârât. În acest sens, plângerea nu va putea fi îndreptată împotriva unei persoane fizice sau juridice particulare ori împotriva unui stat care nu a ratificat Convenția sau un protocol la Convenție.

Pentru respectarea acestei condiții, încălcarea prevederilor Convenției trebuie să fi avut loc în jurisdicția teritorială a statului pârât, iar actele/faptele care fac obiectul plângerii să fi avut loc după data intrării în vigoare a Convenției în statul pârât.

Absența unui prejudiciu important poate duce la respingerea ca inadmisibilă a plângerii, criteriul avut în vedere la aprecierea acestei condiții fiind impactul financiar semnificativ. Cu toate acestea, există o clauză de salvgardare pentru acest criteriu, respectiv situația în care respectarea drepturilor omului impune examinarea cauzei pe fond. Totodată, condiția nu se va aplica în cazul în care obiect al plângerii este drept intangibil (cu titlu de exemplu, dreptul la viață).

Cererea poate fi declarată vădit nefondată chiar dacă toate condiţiile de admisibilitate expuse supra au fost îndeplinite. Acest criteriu devine incident dacă în plângere nu se indică nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenţie, dacă există o jurisprudenţa constantă şi amplă în cereri identice sau similare care stabilesc faptul că nu există nicio încălcare a Convenţiei, ori dacă nu au fost prezentate probe suficiente în sprijinul faptelor şi încălcărilor expuse.

De asemenea, va fi considerată vădit nefondată o plângere confuză – care nu permite Curții să identifice și să înțeleagă faptele denunțate, o plângere fantezistă, vădit inventată sau contrară bunului simț.

Pentru orice informații suplimentare și consultanță de specialitate, avocații din cadrul biroului nostru vă stau la dispoziție.

Hila Legal este un birou de avocați din Timișoara, născut din convingerea că avocatul este un partener spre succes. Construim alături de clienții noștri și luptăm pentru ei, în cheia inovației și a excelenței.