În cadrul unui proces civil, se recunosc de regulă, două mari etape: faza litigiului de fond, care durează până în momentul în care hotărârea civilă rămâne definitivă, fie prin neapelare, fie prin decizia instanței de control judiciar.

Cea de-a doua fază este reprezentată de punerea în executare a hotărârii judecătorești: aceasta poate fi voluntară, atunci când debitorul înțelege să își execute de bunăvoie obligațiile stabilite de către instanță, sau se poate ajunge la executarea silită. În acest caz,în care debitorul nu dorește sau este în imposibilitatea de a da curs prevederilor hotărârii judecătorești, creditorul benficiază de concursul forței coercitive a statului pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii.

Deseori, persoana interesată să exercite acest mijloc procedural este debitorul. Acesta va încerca să ceară anularea sau îndepărtarea unor acte de executare silită nelegale, precum și lipsirea de efecte a titlului executoriu. Prin această procedură, debitorul executat are posibilitatea de a-și păstra bunul în patrimoniu, lipsind de efecte hotărârea pe care a obținut-o creditorul pe calea litigiului principal.

În faza executării silite, contestația la executare reprezintă mijlocul prin care atât creditorul, cât și debitorul și alte persoane interesate se pot adresa instanței de executare (judecătoria din raza domiciliului debitorului) pentru a semnala nereguli cu privire la desfășurarea și legalitatea acestei proceduri, prevăzută de art. 712-720 din Codul de procedură civilă.

• Incertitudinea creanței În cazul în care valoarea creanței nu este menționată în încheierea de încuviințare a executării și în celelalte acte de executare sau debitul urmărit este calculat greșit, executarea silită poate fi anulată pentru lipsa caracterului cert al creanței.

• Prescripția executării silite De la data nașterii dreptului de executare silită și până la data depunerii cererii de începere executării silite trebuie să curgă trei ani pentru a fi împlinită prescripția. De asemenea, prescripția poate fi invocată cu succes și atunci când executarea silită a fost începută, dar a fost lăsată în nelucrare de către executor timp de trei ani de zile. Astfel, prin prescripție, dreptul de a obține executarea silită se stinge iar titlul executoriu își va pierde puterea executorie.

• Perimarea executării silite Perimarea poate fi invocată atunci când creditorul nu îndeplinește un act sau un demers necesar executării silite, timp de mai mult de 6 luni, într-un mod culpabil. După ce executorul judecătoresc emite somația de executare și o comunică debitorului, creditorul trebuie să formuleze cerere de continuare a executării silite, pentru a arăta că debitorul nu și-a executat între timp obligațiile și dorește să continue cu procedura executării silite.

• executarea silită însăși;

• încheierile date de executorul judecătoresc;

• orice acte de executare efectuate;

• refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită;

• încheierea instanței de încuviințare a executării silite;

• titlul executoriu, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

Termenul general în cadrul acestei proceduri este de 15 zile, care curge:

• de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă; din momentul când cel interesat a primit comunicarea sau înștiințarea cu înființarea popririi;

• în cazul popririi unor venituri periodice, termenul va începe cel târziu de la prima reținere; din momentul în care debitorul contestatar al executării a primit somația sau încheierea de încuviințare a executării silite;

• iar dacă nu a primit nici un fel de notificare sau somație, termenul va curge de la data când află de primul act de executare;

• în 5 zile de la comunicare (termen special) în cazul contestației împotriva încheierilor executorului judecătoresc, atunci când acestea nu sunt definitive;

• în cazul contestației cu privire la lămurirea înțelesului, a întinderii sau aplicării titlului executoriu, aceasta poate fi efectuată oricând

• în termenul general de prescripție (3 ani de la data definitivării hotărârii judecătorești, sau 10 ani în cazul în care hotărârea vizează drepturi reale).

• Existența unui dosar de executare în curs de soluționare;

• Existența interesului persoanei care formulează contestația;

• Existența unui raport de cauzalitate între vătămarea cauzată și actele de executare silită;

• Neinvocarea unor motive de fapt și de drept care țin de litigiul care s-a soluționat; procedura contestației la executare nu are rolul unui apel, prin care să se rejudece fondul litigiului, ci reprezintă o plângere specifică procedurii de executare silită care se axează strict pe aspectele care se petrec după obținerea unei hotărâri judecătorești sau arbitrale definitive și până la executarea conformă a dispozițiilor din hotărâre.

În cazul titlurilor executorii care nu provin din hotărâri judecătorești sau arbitrale, se pot invoca aspecte de fapt și de drept pe calea contestației la executare, întrucât nu există un litigiu anterior în care părțile să și le fi putut expune în fața unui judecător.

În acest articol, am prezentat doar 3 temeiuri care pot duce la admiterea contestației la executare. În cazul în care sunteți interesat de alte temeiuri, fie că aveți calitatea de creditori, debitori sau terți interesați în procedura executării silite, echipa noastră vă stă la dispoziție pentru promovarea cu succes a acțiunii contestației la executare, precum și a altor servicii juridice complementare.

Hila Legal este un birou de avocați din Timișoara, născut din convingerea că avocatul este un partener spre succes. Construim alături de clienții noștri și luptăm pentru ei, în cheia inovației și a excelenței.